Balada manelarului

Dupa blocurile gri,
Sta manelaru Alecsandri.
Cu zorzoane inpodobit,
Si cu creierul cat mai mic.

Manelisti geluitzi si coafatzi,
Mergetzi pe strada ca niste retardatzi.
Cu telefonu in mana; muzica data tare,
Cu neuronu in punga, il tinetzi la pastrare ?

Umblatzi cu camasi gay, roz bonbon,
Ca mucegaiul din bulion.
Cu blugi bine inpopotzonatzii,
Plin de muci inchegatzi.

Cu pantofi albi prafuitzi,
De pe la aurolaci ciorditzi.
Cel mai tare din parcare,
Ca, cacatul dintre picioare.

Pe cap cu ochelari de pilot de avion,
La ceafa strans ai un papion.
Un nas rosu borcanat ,
Al dreaq manelar te-ai transformat !!

Cu vile, palate si aur multe,
Dar doarme in cortu din curte.
Cu orbitu expirat dupa el mereu ,
Dar gura ii pute ca un veceu.

Cu o clasa mai mult ca trenu,
Si se crede mai mare ca Big Ben-ul.
Iar in tren cand e plin compartimentu,
Nare loc sa-si composteze abonamentu.

Cand urci in autocar,
Imi cade nasu in buzunar.
Si-mi dai o usoara senzatie,
Ca te-ai dat cu sprai peste transpiratie.

Sa sti k ca sa mirosi frumos,
Nu tre doar sa te dai cu hugo boss;
Exista apa calda si sapun,
Restu descurcate; eu atata iti spun.

Te inteleg ca traiesti in cort sau cusca,
Dar iti zic eu apa nu musca;
Aia de la ApaNova stiu mia bine;
Intreabai dak fac racordari si la cort la tine.

La scoala au venit in ordinea urmatoare,
Sa fure din buzunare, sa ciordeasca din ghiozdane.
Si sa aibe de unde sa isi care mutra lor,
Inapoi in satra; satra tziganilor.